marți, 9 martie 2010

Clara se droghează

13.11.2008

Azi pare să fie o zi cât de cât normală. Mă trezesc in zori,fiindcă maică-mea ţine să mă vadă înainte să plece Undevadeparte. De parcă m-ar vedea vreodată. Mă rog. Mă duc pe balcon să văd răsăritul. Simt iarăşi liniştea aia asurzitoare aşa că :
- pun muzică
- scot linguriţa + punga de sub pat
- pun praf în linguriţă
- dau foc + umplu seringa
- bag substanţa-n venă

Detaşare. Din nou. Iar timpul,staţionează. Multe idei aiurite, atât de uşor de uitat. Iar timpul,staţionează. Acum mă simt murdară,prafuită de atâtea minciuni. Iar timpul,staţionează. Geamul. Sticla. Răsăritul. Atât de frumos! ... l-aş descrie, dar n-ar avea sens, fiindcă până să scuip câteva cuvinte, imaginea fuge şi eu rămân doar cu două mâini goale şi arse şi un jet de abur ce se evaporă în nimic. Ea fuge pe o corabie de cristal pe o mare a viselor şi amintirilor din epoca’n care totul era frumos şi simplu şi uşor. Apoi vine o alta imagine ce mă izbeşte’n piept ca un fier încins atins de piele. Iar timpul...trece. La naiba, o ia invers, secundele nu se mai aştern ca şinele căilor ferate peste dealuri si câmpii ci aleargă şi aleargă ca şi când ar ninge peste’o planetă ciudată şi fulgii se pierd unul in altul iar lumina se pierde’n lumină’n timp ce culorile se pierd în culori...

Apoi mă trezesc,iar. Nu-mi dau seama din ce realitate vin sau unde am fost. Mă duc în baie. Păr roşcat, nebun, verificat. Ochi verzi, întrebători, verificat. Zâmbet rece şi trist, verificat. Mă sprijin de chiuvetă, las apa să curgă, rece şi mă uit în oglindă. Îmi amintesc cum era când eram mică şi împarţeam baia cu bărbieritul tatei sau machiatul mamei, apoi de linguriţa fierbinte de azi dimineaţă.

Cumva, am ajuns la şcoală. Am reuşit şi să mă’mbrac şi să mă urc pe motocicletă (ador să alerg pe autostradă călare pe două roţi cu 200 la oră. Îmi dă senzaţia de libertate iar vântul rece – în zilele norocoase ploaia- reuşesc cumva să alunge amintirea căldurii degajate de praful lichefiat mai demult... azi dimineaţă.)
Stau pe acoperiş. De aici aproape că văd marea. Mi-e dor să am nisip uscat pe tălpi si sare pe corp. Acum stau pe acoperiş. Şi-mi răsucesc ţigarea cu cannabis. Foiţă, foarfecă, lipici. Când eram mică eram bună la lucru manual şi desen şi făceam felicitări de 8 Martie pentru toate femeile din viaţa mea de atunci. Foiţă. Foarfecă. Lipici. Inspir. Expir. Inspir. Expir. Mă las pe spate. De aici simt marea. Şi e foarte frumoasă. O să-i folosesc sarea pentru tequila. Iau nisipul în mâini. Timpul nu înseamnă nimic şi am toata viaţa să mă ridic.

Sunt pe coridor. Am luat-o razna din nou. Nu ştiu ce e cu mine. Simt picături de ploaie rece pe asfalt şi milioane de cioburi sparte-n mine. Iar fiecare sunet se aude multiplicat de mii de ori, îmi explodează fiecare neuron, fiecare sinapsă şi doare! Al naibii de tare! Încerc să inspir adânc dar nu pot fiindcă plămânii-mi sunt cenuşă, amintiri arse şi sentimente uitate îmi blochează traheele, n’am cum să respir! Închid ochii şi aştept. Ca totul să fie OK. Dar totul e intors pe dos. Marea e departe. Doar creierul meu mai incearcă şi aşează câte ceva într-o ordine aleatorie şi totul pare, cât de cât, logic. Oamenii par să vrea să vorbească cu mine. ( Nu. Da. Nu ştiu. Poate. Franceză. Fără un sfert. ) Ei nu se mai mişca individual ci împreună, separat puţin câte puţin.

Vera. Singura ce nu-mi e indiferentă. Singura ce-o urăsc. Doar noi două într-o mare de oameni. Brunetă. Ochi albaştri. Frumoasă. Mă apropiu de ea. Îi simt stresul pe o rază de „n” km. Un pumn în stomac. Altul în buză. O palmă peste obraz. Un genunchi în burtă. Zgârieturi şi muşcături. Apoi nimic. Fără vânătăi, fără semne, fără amintiri. Doar o durere surda in osul frontal. La fel şi la ea. Plec la cursuri. Apoi pe Ziduri. Apoi la Pasaj. Singura ce nu-mi e indiferentă.

Seara. Concert. Închid ochii şi ascult. Sute de trupuri transpirate sar pe lângă ritmul muzicii, se împing unele în altele, se lovesc, îşi fac loc să fie cât mai aproape de scenă.

- Vrem volum!
- Claritate!
- Vrem başi!

Toţi au luat pastile, toţi au ochii mici şi roşii, nimănui nu-i pasă. Drogaţii ăştia jalnici care cred că pot cumpăra pace şi înţelegere la 3 dolari doza. Jalnici am spus! Ei se ating şi se sărută, după concert vor pleca unul câte unul şi vor prinde răsăritul împreună, fără să facă nimic, doar să stea. Împreună. Eu nu. Eu mi-am dat seama că „nu” ... nu-mi amintesc când, nu mi-am amintit aproape niciodată. Când, necând, într-o zi sau noapte, într-o vară sau iarna, cumva, între prima şi ultima oară. Îmi voi aminti altă dată.

Eu :
- nu iubesc
- nu lucrez
- fac un joint, pun căştile şi plec.

Cu ochelarii la loc. Noaptea. Pentru că, dacă nimeni nu te vede, tu poţi vedea ce vrei. Dacă vezi, poţi să crezi, dacă crezi poţi să simţi, dacă simţi poţi să şti, dacă şti poţi să fugi. Asta, desigur, dacă ai unde.

Eu :
- Clara
- 19 ani
- singură la părinţi (de fapt,singură. ei pleacă mereu Undevacâtmaidepartedemine . )
- primul joint – 13 ani
- prima doză de hero – 16 ani
- dependenţe : aer.
- sunt liberă. sau ... cam aşa ceva.

marți, 8 decembrie 2009

Psihoza albastra


Aveam o pofta de albastru,

incat nici cel mai albastru

n'ar fi putut sa fie'atat de'albastru

cat sa'mi placa mie.






Albastru'era cutremurul

si energia instabila,

electrizata,fara echilibru -

un echilibru'albastru.



Albastru'era si sangele

celor considerati alesi.



Albastru era rasul de hiena turbata

ce striga dup'ajutor,

furata d'un albastru incolor.


Albastra era marea,
albastra era cupa,
din care'mi beai licoarea.


Albastra era miscarea ce se'nvartea'n spirale

in jurul nostru. Albastru

era noroiul pe care'alunecam in panta.

Albastra era si calea

ce'o urmam odata.



Albastru era fumul ce izvora din foc.

Albastru era sunetul ce nu statea in loc.

Albastru era zumzetul ce se despica.

In diferite nuante de albastru,

se'nalta glasul

spre cerul albastru.

Si'albastru'era pamantul

si totul.La un loc.

Albastre erau mainile

ce intrau in joc.

Si'albastru era jocul

ce izvora din locul

unde si spiritul era albastru.



Albastru'ti era parul,

iubita colorata

in simfonii de'albastru.

Un alt alb astru ce lumina'n albastru

Albastru era aerul

si'albastra era'ntrebarea

la care nu vroiai sa raspunzi.

Dar albastru mi'era si raspunsul

ce nu vroiai s'auzi.






Albastr'erau si aripile

ce ne purtau sufletele

spre zari albastre

de unde sorbeam eterul.

Prin buze'albastre

ce preziceau moartea

si viata

era albastra,traita noaptea.



Albastra era ploaia

cu stropi patrunsi de foc albastru,

si scursa pe trupul tau,

innebunitor de albastru.



Albastru'era sarutul nostru,

ce se'ntampla albastru,

purtat pe culmi adancitoare

si abisale. De'ntuneric albastru,

scufundate in eterul albastru.



Caci doar albastrul exista.






Ne pierdeam mintile si gesturile in farama de albastru

pierduta'n acea urma

de umbre si lumini albastre

ce se contopeau una pe alta.



Albastru era vantul

ce schimba'ncontinuu roata,

si rolurile'n acte de albastru,

in scene de dezastru

si desfranare'albastra.

Pe o scena stoarsa de idei si ganduri albastre.


Si'albastrul durea

dar placerea nu ne lasa

sa parasim suferinta albastra.



Si'albastru era frigul,

dar si caldura inundata de albastrul

lasat de'amprentele noastre,

ce'aveau sa reziste in timp.

Spuneau povestea unei iluzii'albastre

ce'o vedeai prin ochii tai albastri,

ce'o simteai trecand peste norii'albastri

ce'ascundeau o alta lume,

la fel de plina de albastru.






Si'atat de nebuni eram cu totii,

adanciti in infinitul nostru'albastru,

incat nu vedeam

ca tot

ce vedeam,simteam,furam,sarutam,radeam,

in atat de mult albastru,

nu era decat o urm'a unui creion

terminata intr'un punct. Albastru

luni, 7 decembrie 2009

Absinth.


Sterge'mi somnul din ochi. Mai pregateste'mi un pahar,

O picatura de abstract intr'un aer neclar.

Cerne'mi zaharul din soaptele tale,

Dizolva'l cu efervescenta,apoi varsa'l in pahare.

Arunca'l intr'o mare de absinth psihedelic,

Da'i foc,sa distruga tot ce'a fost angelic.

(Sa arda,sa parfumeze fetidul trecutului. )

Inspira aburii degajati din apusul necunoscutului,

Expira'i seducator,zambeste'mi atotstiutor.



Sopteste'mi ganduri,

Cat astepti lichidul sa se scurga.

Citeste printre randuri

Cand verdele intunericu'l alunga.



Descanta'mi persuasiv si rece,

Cat asteptam ca verdele flacarilor sa se'ntunece.



Lasa'ma,doar din paharul tau sa beau,

Imbatata de mirosul lui as vrea sa stau.

Lasa'i lumina,mirosul si gustul sa m'alinte,

Cu grija dar,sa ma opresti daca lichidul ma minte.

Lasa'ma! Umple'mi din nou paharul,

De azi imi prepar singura nectarul.



Acum priveste'ma'n ochi. Imi poti spune ce vrei.

Sau...mai bine saruta'ma. Sa nu'ti vad ochii grei.



AI grija de mine. Iubeste'ma. Ai grija

marți, 24 noiembrie 2009

THC a.k.a. Fericire.


Stateam intr'o padure fermecata,plina de culoare,verde,cu stropi de aur si argint picurati pe copaci.

In jurul meu,ascuns,cand ochii erau inchisi si sunetele taceau,doar vantul imi soptea ceva. Ceva uitat,nescris,un secret ce mi'era dezvaluit. Mie,doar mie.

Ascultam furata de vibratia cuvintelor lui si nu am observat ca noaptea fugea pe langa mine si stelele lasau loc soarelui. Clipele se dilatau la nesfarsit si o explozie de aburi neclari si mirosuri psihedelice a avut loc langa mine. Doar eu stateam nemiscata si ascultam vantul,in timp ce iarba crestea si lianele mi se incolaceau in jurul picioarelor iar fluturii albastri ai diminetii gravitau in jurul meu si incercau sa ma trimita departe de padure,sa ma faca sa zbor si sa visez.

Si din cer a coborat el si a fost ca si cand toate culorile lumii s'ar fi spart intr'o singura privire. Privirea era a noastra,doar noi stiam ce inseamna. La inceput a fost usor si incet,mai mult comunicam senzatii,apoi totul s'a intensificat brusc si am inceput sa ne strigam singuri si sa urlam si nici macar cerul nu ne asculta.

Nu strigam ceva anume,pur si simplu scoteam sunete sa ne impotrivim naturii statice si vantului care ne imbarliga simturile prin ambiguitatea lui. Chiar credeam in ceea ce iesea din piepturile noastre si pentru asta eram fericiti. Din nou iluzia si senzatia ca o intreaga lume era alaturi de noi,indiferent cat de singuri eram.

Dar nu eram singuri,eram doar frumosi,ciudati si unul in jurul altuia inlantuiti de valuri si incalziti de sagetile rosii ale unui soare rece ce privea doar asupra noastra. Iar noptile ne erau lungi fiindca erau unice si cate stele,atatea posibilitati. In fiecare seara bifam alt minut pe cadran si nu ne mai gandeam la timp ca la un intreg,ci il luam pe bucatele,separat-fiecare unitate era doar o alta regula incalcata.
Le'am calcat pe toate in picioare,in timp ce cantam si dansam alaturi de altii ca noi fiindca ne gaseam in frunze uscate si stropi mentolati de zahar,in tasnirea izvoarelor din pietre seci. Lupii nu se ma apropiau de noi si de pestera noastra. Cu un singur gest i'am fi alungat,eram nemuritori si spirituali,traiam indiferenti la punctele cardinale si neimpresionati de luminile oraselor. Aveam lichide ce ne curgeau in vene si aburi ce ne invadau plamanii,pentru ca la un moment dat noi sa fim aburii,un univers intreg de senzatii colorate si de vibratii asurzitoare,ne ghidam dupa infinitate si totul,totul era ireal. Pentru ca totul era exact cum vroiam noi sa fie.

"Aveti grija!" spuneau penibilele,umilele,nefericitele,suparatele...ce stiau ele?

Noi aveam natura noastra...

marți, 10 noiembrie 2009

Cismigiu,iarba si Ade

O ascult pe Carcasi si incerc sa inventez ceea ce nu exista.
Cum ar fi un cal cu sort verde cu ketchup si hotdog care se iubeste cu magarii. Da' la ce'ajuta asta?
Si apoi,o gramada de chestii nu mi'au fost lamurite.
Si'mi dau inca odata seama cat de scump e un pachet de tigari. 2 ciocolate si trei sferturi. Asta spune ceva,nu ? Ciocolata e doar afrozidiac ca oricare altul. Better than sex. Most of the time.
Raman atarnat cu capul in jos deasupra unei balti pline cu apa rece si ma intreb [din nou] de ce naibii n'am putut sta linistit acasa. Si'mi aduc aminte de muzica si de chestia ca fiecare om are o anumita vibratie. Si io vibram usor,usor si ascultam. Ascultam ca n'aveam altceva mai bun de facut. Dar am intalnit'o pe ea si am inceput sa'mi pun intrebari. Si mi'am tot pus intrebari pana am culcat'o pe'p patura. Restul e istorie. Apoi am fumat amandoi si cu cat iesea mai mult fum de tigara din mine,cu atat iesea si fascinatia mea pentru trupul divei de langa mine. Pacat. Incepuse sa'mi placa sa fiu legat de cineva. Mi'a fost frica de fata si de faptul ca la un moment dat tigara o sa se termine. Asa ca mi'am bagat capu'n lut si am fugit la mare sa'mi spal pacatele si rusinea.
Acolo am intalnit o sirena si probabil ca m'am indragostit iremediabil de ea si chiar nu vroiam sa ajung in patul ei. Sau asa credeam. Dar am ajuns...mult prea repede,cred.
Am fugit la munte,m'a rapit o pastorita frumoasa si proaspata si ne'am iubit repede in fata caprelor ei si,cumva,asta m'a facut sa'mi fie sila de ea si s'o parasesc.
Si nu mai aveam unde sa fug. Fiindca peste tot aveam sa gasesc o EA si acea EA va deveni o ea oarecare dupa ce'i voi cuceri trupul si inima.
M'am intors acasa. Am facut un dus rece si am incercat sa uit de cele trei. Mi'am sunat prietenii,i'am chemat la mine [dulce singuratate si independenta ! ] si in curand am dat gata trei pachete de Kent si doua baxuri de Timisoreana. Viata! Cu mintea furata de ceva lichide le'am povestit de cele trei si le'am spus ca ma enerveaza ca n'am cum sa ma opresc la una. Si,printre grade de alcool,a venit cel mai logic raspuns : "frate,nu te mai baga in paturile lor si gata! "
Asa ca asta am facut. Am ars'o cu una de la Conservator prin parcuri,cofetaii,filme,cluburi,iesiri cu gasca,orice numa sa nu ramanem singuri si sa'i intru'n pantaloni. Si a mers,era bine,pana cand tipa si'a bagat picioarele si'a plecat cu "unu bun la pat nu ca virginu' asta! " ... Ce naiba??? Acum cine e frustratul ?
Am alergat in Cismigiu si cu o aprinsa stare de miserupism mi'am aprins joint'ul si am tras adanc in piept,razand de babele din banca de peste drum de mine si de barbatii obositi care probabil facusera o criza de isterie si isi abandonasera masinile in Romana,pe langa Pasaj si se uitau la mine ca la reactorul nuclear. Mai ca'mi venea sa le dau si lor. Pacat ca sunt asa egoist.
Intrasem deja intr'o alta dimensiune cand mi'a bipait telefonul - semn ca cineva avea nevoie de ceva.
Mesaj : " vi in Expirat deseara? " semnat : Ade.
Reply : " ce e in Expirat deseara? "
Mesaj : " ceva bun. Bun de tot "
Iar iarba. De ce toti oamenii care au dat de asta proaspat nu se mai dezlipesc de ea?
Mesaj : " am auzit de femeia ta. pacat de voi " semnat : Adi
De mi'ar parea si mie rau,Adi...nu'mi pare nimic.
Asa ca mi'am inchis telefonu'. Si am inchis ochii,am lasat soarele sa se joace cu fata mea si am ascultat linistea din parc,usor distrasa de sunetele clopotelului de la Lazar. Dupa vr'o patru astfel de sunete mi'am dat si io seama ca trecusera vr'o doua ore si ca ar trebui sa fug acasa. Sau sa fumez o tigara. Sau sa fug acasa dupa ce fumez o tigara. Rahat! Nu mai am tigari. Si nu e nimeni cunoscut prin zona. Deci cred ca doar o sa fug acasa. Imi deschid telefonu'
Mesaj : " Ati avut 4 apeluri" . Ade. La naiba,uitasem de ea.
Reply : " Am treaba cu una. Fara expirat,sorry "
Ade e sora'mea,apropo.
Mesaj : " tipic,romeo de Bucuresti. esti un cacat mincinos si sti asta "
Adica cea mai buna prtena a mea. Uneori mi se taie chefu' cand vad cat de bine ma cunoaste tipa. Reply : " bine,te iau la 8 "
Mesaj : " se respinge. esti un bou da esti al meu. si stiu ca ti'o dat papucii aia si acum stai in cismigiu si freci porumbeii. intr'o ora st la tine "
Reply : " ca sa ce? "
Mesaj : " taci si urcat'te'n metrou. sa nu ma faci sa astept in fata usii"
Si uite'o ca inca nu s'o saturat de mine. Si mi'a adus si tigari. Si sampanie sa sarbatorim ca am scapat de "nimfomana aia de la Conservator" . Si cum eram praf si nu ma puteam tine pe picioare m'a culcat tipa'n pat. Si mi'a tinut de urat pana dimineata. Si dimineata urmatoare...si tot asa vr'o 2 sapt pana au venit ai mei acasa si am intrat in sesiune. Uite'asa mi'am gasit io una de care sa nu'mi fie sila dupa ce... si fie vorba'ntre noi : prietena batrana,face supa buna.

luni, 2 noiembrie 2009

Discutie.

Seara. Camera. El. Ea. Pat. Frig.

EL : mirosi a tigari.
EA : miros a tine,pui.
EL : te dezbraci sau ce faci?
EA : e frig.
EL : ai fumat afara.
EA : stiu.
EL : e rece.
EA : intre noi?
EL : dezbraca-te.
EL : ai de gand sa stam asa,degeaba pana plecam?
EA : ia-ma-n brate.
EA : te rog.
EL : esti rece.
EL : nu vreau.
EA : e frig afara.
EL : de ce fumezi doua tigari deodata?
EA : una e a ta.
EA : sufar pentru tine.
EA : te doare.
EA : si pe mine ma doare.

EL : nu mai fuma.
EA : nu e vorba de asta.
EL : prefa-te ca nu-i aici.
EA : durerea?

EL : dezbraca-te.
EA : nu.

EA : te iubesc.
EL : [tacere]
EA : [tacere]

EA : [il loveste] Trezeste-te!
EA : te iubesc!
EA : nu auzi ?
EL : am auzit.
EA : te urasc!
EA: de ce esti asa?
EL : pierdem timpul.
EA : si altceva.
EA : e rece.
EA : intre noi.

EL : nu.
EL : te vreau.
EA : de ce?
EA : DE CE???

EL : de ce?
EA : ce?
EL : spui astfel de lucruri.
EL : nu ma mai iubi.
EL : doar dezbraca-te.
EA : saruta-ma.
EL : doare.
EA : stiu.

EL : pe tine.
EA : doar pe mine.

EL : nu te dezbraci?
EA : te urasc.

EL : ma urasti
EL : ma urasti ?
EL : cat de tare?
EA :cat de tare?

EA : cat de tare.
EA : te iubesc.
EA : boule.
EL : esti o zoofila.
EL : pervers-o.
EA : raule.
EL : iubi-m-ai.
EA : cum ?
EL : cu trupul.

EL : oricum.
EA : nu pot.
EL : stiu.
EL : esti rece.
EL : si mirosi a tigari.
EA : e frig.
EA : langa tine.
EL : incalzeste-te

EA : nu ma iei in brate?
EL : de ce?
EA : te iubesc.
EL : da.

EL : sau nu.
EA : plec?
EL : mai bine.

EA : vi cu mine?
EL : e iarna.

EA : nu...?
EL : ...vin.

EA : vi?
EL : nu.

EA : de ce?
EL : e iarna.

EA : atat?
EA : te iubesc.
EL : nu.

EA : ma dezbrac?
EL : pleci.

EA : atat?
EL : din nou.

EA : nu ma intorc.
EA : auzi?
EA : [plangand] nu ma mai intorc.
EA : iubitu'...
EA : pa!
EA : somn usor!
EL : [se ridica,iese pe balcon,isi aprinde o tigara]

EA : [pleaca]

marți, 20 octombrie 2009

Noiembrie si vis.


Doar imaginile au ramas.

Inseamna c'am fost toti trei in acelasi vis.

Copacul,apa
si tu,
cerul,aerul
si eu,
flacara,explozia
si ea,
matematica,frumusetea
si el,
sarutul,minciuna...si atat.

Pentru ca n'ar mai ramane nimic. Decat noi trei si visul.


Linistea o vreau la mine.
Tu ramai cu lumina.
Eu voi avea necunoasterea,
tu, trecutul.
Eu voi fi in infinit,
tu,in vibratie.
Tu vei fi in ascendenta,
iar eu in schimbare.
Eu voi vedea,
tu te vei contrazice.
Tu vei fi in ganduri,
eu in culori
si gesturi.
Gesturi nebune,
eliberatoare,
distrugatoare.

Si ea?
Si el?
Doar imaginile au ramas...