
Aveam o pofta de albastru,
incat nici cel mai albastru
n'ar fi putut sa fie'atat de'albastru
cat sa'mi placa mie.
Albastru'era cutremurul
si energia instabila,
electrizata,fara echilibru -
un echilibru'albastru.
Albastru'era si sangele
celor considerati alesi.
Albastru era rasul de hiena turbata
ce striga dup'ajutor,
furata d'un albastru incolor.
Albastra era marea,
albastra era cupa,
din care'mi beai licoarea.
albastra era cupa,
din care'mi beai licoarea.
Albastra era miscarea ce se'nvartea'n spirale
in jurul nostru. Albastru
era noroiul pe care'alunecam in panta.
Albastra era si calea
Albastru era fumul ce izvora din foc.
Albastru era sunetul ce nu statea in loc.
Albastru era zumzetul ce se despica.
In diferite nuante de albastru,
se'nalta glasul
spre cerul albastru.
Si'albastru'era pamantul
si totul.La un loc.
Albastre erau mainile
ce intrau in joc.
Si'albastru era jocul
ce izvora din locul
unde si spiritul era albastru.
Albastru'ti era parul,
iubita colorata
in simfonii de'albastru.
Un alt alb astru ce lumina'n albastru
Albastru era aerul
si'albastra era'ntrebarea
la care nu vroiai sa raspunzi.
Dar albastru mi'era si raspunsul
ce nu vroiai s'auzi.
Albastr'erau si aripile
ce ne purtau sufletele
spre zari albastre
de unde sorbeam eterul.
Prin buze'albastre
ce preziceau moartea
si viata
era albastra,traita noaptea.
Albastra era ploaia
cu stropi patrunsi de foc albastru,
si scursa pe trupul tau,
innebunitor de albastru.
Albastru'era sarutul nostru,
ce se'ntampla albastru,
purtat pe culmi adancitoare
si abisale. De'ntuneric albastru,
scufundate in eterul albastru.
Caci doar albastrul exista.
Ne pierdeam mintile si gesturile in farama de albastru
pierduta'n acea urma
de umbre si lumini albastre
ce se contopeau una pe alta.
Albastru era vantul
ce schimba'ncontinuu roata,
si rolurile'n acte de albastru,
in scene de dezastru
si desfranare'albastra.
Pe o scena stoarsa de idei si ganduri albastre.
Si'albastrul durea
dar placerea nu ne lasa
sa parasim suferinta albastra.
Si'albastru era frigul,
dar si caldura inundata de albastrul
lasat de'amprentele noastre,
ce'aveau sa reziste in timp.
Spuneau povestea unei iluzii'albastre
ce'o vedeai prin ochii tai albastri,
ce'o simteai trecand peste norii'albastri
ce'ascundeau o alta lume,
la fel de plina de albastru.
Si'atat de nebuni eram cu totii,
adanciti in infinitul nostru'albastru,
incat nu vedeam
ca tot
ce vedeam,simteam,furam,sarutam,radeam,
in atat de mult albastru,
nu era decat o urm'a unui creion
terminata intr'un punct. Albastru