miercuri, 9 septembrie 2009

Despartire

"- nu,nu cred ca are sens sa ne impacam.tu nu vrei sa fim impreuna,vrei doar sa nu am o parere proasta despre tine.
- vrei sa dai la psihologie?
- nu,dar te simt.
- ramanem prieteni?
-da...hai,sa mergem spre casa "

Ea s'a ridicat de pe banca tremurand,cu ochii in lacrimi si cu un zambet resemnat pe fata. El a luat berea,a pus'o'n rucsac,a luat skate'ul in mana si a plecat dupa ea. Mergeau in tacere pe drumul pustiu unde se auzeau doar pasii ei hotarati sa se indeparteze de parc,de banca si de el. Se uita urat la cer si la stele,mai exact la steaua aia care stralucea parca sa'i faca ei in ciuda, parca sa'i arate ca totul s'a sfarsit,ca totul a fost o minciuna si ca iubirea nu inseamna doar tineri care se plimba'mbratisati si poezii frumoase spuse seara,inainte de culcare. Inseamna si implicare,inseamna ca doua persoane sa imparta un singur suflet,ceea ce n'a fost cazul lor. Nu mai vroia tigari,nu mai vroia bere,vroia doar sa ajunga mai repede acasa si sa se bage'n pat cu o carte,sa citeasca,apoi sa adoarma si sa creada ca totul e un vis si ca el inca e alaturi de ea.

"- hei,nu mai fugi,stai sa mergem impreuna,nu vreau sa patesti ceva. O sa am grija de tine in noaptea asta. "

De ce? De ce trebuia sa fie exasperant de atent cu ea,de ce avea grija sa nu pateasca ceva,sa nu se imbete,sa nu se faca de ras,de ce nu suporta s'o vada plangand,de ce putea sa fie printul si poetul ei si'n acelasi timp un pervers,un om care se juca cu ea si cu ce simtea pentru el,de ce ii era frate si prieten dar nu iubit? Grabi pasul,lasandu'l in urma,apoi incetini brusc constienta ca e ultimul drum spre casa alaturi de el,constienta ca maine nu'l va vedea,poate mult timp de acum incolo,pana se vor intalni din nou la o petrecere,se vor privi rece,vor schimba vorbe de circumstanta,apoi el va pleca la prietenii lui,ea va ramane cu prietenele ei,va fuma poate o tigara,doua va bea o gura de vin amintindu'si de gustul lui,de mirosul lui si de mainile lui. Mai ales de mainile lui...

Mergea tot mai incet vazandu'si blocul si simtind sfarsitul. Parca nu'l vroia,daca ar fi putut,ar fi mers la nesfarsit cu el langa ea,fara sa schimbe o vorba,fara sa'l vada,doar sa'l simta alaturi,sa stie ca sunt unul langa altul,impreuna...

Se opri. Ajunsesera la destinatie. Se uita la el,el se uita la ea,ramasera asa,asteptand ceva care sa sparga tacerea aia penibila ce se asezase intre ei. Apoi,ea se arunca la gatul lui si'l stranse'ntr'o'mbratisare sufocanta,o imbratisare in care adunase tot ce i'a daruit el si ea'i dadea inapoi. El o mangaia pe par,ea'l saruta pe gat si nu mai vroia sa' dea drumul.

"- tremuri..spuse el.
- taci.
- poftim,ia hanoracul meu.
- nu.
- atunci,uite,te tin brate.ca'n visurile noastre.copila mea...
- sub cerul plin de stele...
- si putem astepta sa vedem rasaritul
- la fel ca'n prima seara cand am fost impreuna.
- da...ca un vis.
- sau o poveste.disparuta'n nori.
- hai,te rog,nu mai plange...- ... "

Ea'i saruta usor buzele amare simtind gustul sarat al propriilor sale lacrimi si'n acelasi timp zambind,neintelegand ce cauta langa el daca el n'o vrea aproape,vrand sa plece,dar negasind puterea sa se trezeasca din vraja ce'o cuprinse.Cand nu s'au mai sarutat el i'a dat o suvita de pe ochi si i'a sters obrazul de lacrimi. Fata trase aer adanc in piept si zambind spuse singurele cuvinte pe care n'ar fi vrut vreodata sa le rosteasca.

"- eu plec. tu mai ramai daca vrei.
- o sa'mi fie dor de tine...
- ...
- serios.
- taci. iti doresc tot ceea ce mi'ai daruit mie. a fost frumos...
- e alegerea ta sa pleci. inca avem seara asta. poate am putea fi impreuna..
- dar nu ma vei face fericita.
- nici macar nu voi incerca.
- si atunci de ce'as ramane?
- am privi rasaritul.
- nu. plec.
- te rog sa nu mai plangi. mi'esti tare draga...
- ...
- ...
- te strang de gat.
- si ma omori sufocandu'ma cu saruturi.
- si'ti sorb fiecare picatura de iubire din suflet.
- si arunci in mine cu stropi de fericire "

Au tinut'o asa o bucata de vreme. Se sarutau,vorbeau tot ce n'au vorbit vreodata,iar se sarutau,fumau si trageau de o sticla de vin ce aparuse ca prin minune din rucsacul lui. La un moment dat s'au luat de maini si au privit cerul .

"- iubito,noi privim aceleasi stele.
- ...faci ceva pentru mine?
- orice.
- ridica'te si pleaca,lasa'ma singura. Pana nu ma razgandesc.
- da...e mai bine.
- sa nu te mai intorci.
- n'o voi face.
- vorbim...
- pa!
- pa! "

Ea a fugit in scara fara sa se uite inapoi,iar el s'a urcat pe placa si a pornit spre casa lui,usurat ca nu mai trebuie sa'si mimeze iubirea alaturi de cineva fata de care nu simtea altceva decat simpatie. Singura,doar steaua'i privea pe amndoi cu melancolie,parandu'i rau pentru o iubire neimplinita. Dar curand si ea'nceta sa ma straluceasca,pentru ca pe cer se vedea linia timida a rasaritului...

Un comentariu:

  1. e dragut cum ai scris...parerea mea ca ai putea sa scrii mai mult despre sentimentele ei fata de el...sincer ma asteptam sa aiba un alt sfarsit, am crezut ca va suferi mai mult, nu stiu, cred ca m-am gandit ca se va sinucide...sau ceva de genu. oricum imi aduce aminte de ceva ce am scris eu...

    RăspundețiȘtergere