Cand am cunoscut-o,buzele ei erau candide iar pielea'i era mereu bronzata. Se imbraca obisnuit si avea un zambet inocent pe fata. Ajungea la 11 in casa si nu mergea in oras prea des. Ii placea sa-si petreaca timpul cu familia ei si radea la glumele profesorilor.
Acum,ma uit la ea si n-o mai recunosc. Are buzele rosii,insangerate si chipul nu i se mai vede sub stratul de fond de ten alb ca zapada. Ochii ei verzi si-au pierdut lumina si privirea ei atent rimelata se uita obosita la mine,dar nu ma vede. Are unghiile negre si tine'ntre degete o tigara lunga,care se arde singura in timp ce ea vorbeste. Nu-mi pot lua ochii de la filtrul manjit cu rosu,nici de la hainele ei alese cu grija.
Poarta o rochie verde,vaporoasa,o preche de colanti negri,rupti si niste cizme negre cu toc inalt. La gat are o esarfa cu stelute si talia'i e stransa de'o curea din zale. Grunge,pana'n maduva oaselor. Parul ei negru ii cade greu si murdar pe umeri iar ea si'l da nerabdatoare din ochi bolborosind ceva despre o tunsoare.
Sta sprijinita pe pervarzul ferestrei si'si cauta intr'o geanta de piele portofelul. Cand il gaseste,scoate din el o poza si mi'o arata. Acest lucru e inutil,stiu deja persoana din poza,stiu si povestea. Am auzit'o de o gramada de ori.
Stiu cum prietena mea ce'a mai buna s'a indragostit nebuneste de viata si de grupul acela de oameni care au ajutat'o sa se dezvolte. Stiu si ca s'a daruit lui,stiu ca s'a certat cu ai ei si cu celelate prietene ale noastre...acum se agita in jurul meu vorbind repede si surescitata,povestindu'mi depsre el.. "E simplu,10 mg gudron 0.8 mg nicotina si 10 mg monoxid de carbon,pentru mine agonie pura. Vrei o cafea? Nu stiu cum iti place,eu n'o fac prea dulce,trebuie sa fie amara,pe gustul lui. Nu,nu te aseza pe pat,abia l'am facut. Ce'ai zis de cafea?" Fuge in bucatarie,o aud cum tranteste canile si parca o vad cum se agita,cautand chibritele. Peste catva timp imi aduce o cana aburinda si o cutie de zahar. Pana sa'mi dau seama mi'a adus si o prajitura si mi'a cerut pachetul de tigari si'o bricheta. Cand isi aprinde tigara,o face cu atata arta si atata gratie incat nu-mi pot lua ochii de la ea. Scrumul ii cade pe jos. Nici macar nu incearca s-o aseze in scrumiera,unde-i este locul.
Razand imi explica : "Il innebuneste cand fac asta. De fiecare data ne certam din cauza scrumului de pe covor. Parca am pofta de ciocolata. Vrei ciocolata? Zice ca parca am fi intr'un bar. Nu intelege ideea de boema franceza. Crede ca sunt iresponsabila. Dar nu ma tine'n brate. Cica nu mai sunt copil. De cand ne-am mutat impreuna nu-mi mai plac nici peretii. "
Ea ar mai vorbi dar ii suna telefonul. Raspunde,se cearta un sfert de ora cu prietenul ei apoi inchide agasata. Isi cere scuze,imi spune ca trebuie sa plece,dar ca daca vreau pot ramane sa'mi termin cafeaua,stiu unde tine cheile. Zambeste,imi ofera inca o bucata de ciocolata,isi ia geanta si se'ndreapta spre usa. Din pragul ei se opreste,se uita la mine si cu o lacrima curgand pe obraz spune : "Zau ca l'as uri daca nu l'as iubi atat.. La naiba! mi'a curs fardul" N-am mai vazut'o de atunci desi am sunat'o de mii de ori...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu